Impactul vaccinării în reducerea epidemiilor virale infecto-contagioase

Pentru a înţelege această metodă de prevenţie și eventual tratament trebuie neapărat să pornim de la definiţia vaccinului, și aceasta sună cam așa: ”vaccinul este un preparat biologic care conţine microorganisme omorâte sau atenuate, ori fragmente ale acestora. În urma administrării vaccinului, apare un răspuns imun (de apărare), care ne protejează împotriva bolii produse de microorganismele patogene.”

   O scurtă reflecţie a impactului vaccinurilor în reducerea epidemiilor

Vaccinarea este cea mai eficientă metodă de a preveni și a eradica bolile infecțioase. Boli precum variola, poliomielita, pojarul sau tetanosul au fost eradicate în anumite țări sau restrânse geografic în alte regiuni. La ora actuală, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, există vaccinuri care previn 25 de tipuri de infecţii. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) din SUA arată că în anul 1958, în SUA existau 763.094 de cazuri de pojar. 552 de oameni au murit. După ce a fost aplicat un program de vaccinare, de succes, numărul cazurilor a scăzut la sub 150 pe an. În 2008 au fost doar 64 de cazuri (dintre care 54 au fost „importate” din alte țări; 63 dintre cei 64 de pacienți nu fuseseră vaccinaţi).

Lupta împotriva variolei are o istorie similară. În trecut, variola era unul dintre cei mai periculoși ucigași din Europa și din Asia, fiind responsabil de aproximativ 10% din decesele anuale. Încă de la înfiinţarea sa, în anul 1948, Organizația Mondială a Sănătății le-a cerut statelor membre să ia măsuri pentru a controla variola. În anul 1966, OMS a decis că este intolerabil ca oamenii să continue să moară în număr atât de mare din cauza unei boli care poate fi prevenită prin vaccinare, așa că a lansat Programul Intensificat pentru Eradicarea Variolei, cu un buget anual de 2,4 milioane de dolari. În 1980, printr-o rezoluție, variola a fost declarat eradicată, se arată în lucrarea „Variola și eradicarea sa”.

Totuși, există limite ale eficienței vaccinurilor. Niciun vaccin nu este 100% eficient și nu există perfecțiune. Cele mai multe dintre vaccinurile primite în copilărie sunt eficiente pentru 85-95% dintre copii. Unii dintre ei pur și simplu nu vor dezvolta imunitatea la boala respectivă (sistemul imunitar nu răspunde adecvat la vaccin, iar organismul nu generează anticorpi chiar dacă persoana a fost vaccinată corect).

Potrivit CDC, vaccinul împotriva pojarului este eficient în procent de 98%, atunci când este făcut potrivit recomandărilor medicale.

Lipsa de reacţie la vaccin poate fi provocată de factori precum: diabetul, utilizarea de steroizi, infecția cu virusul HIV, vârsta sau factorii genetici.

Organizația Mondială a Sănătății consideră că, în prezent, vaccinarea permite, pe plan mondial, evitarea în fiecare an a 2-3 milioane de decese, iar dacă acoperirea vaccinală ar fi optimă, prevenirea altor 1,5 milioane de decese.

Din păcate astăzi asistăm, atât în România cât şi în multe alte ţări, la o reducere constantă şi progresivă a ratei vaccinărilor. Cauzele sunt multiple, de la subinformarea populaţiei privind importanţa vaccinării sau suprainformarea privind reacţiile adverse cu exagerarea acestora, până la lipsa asigurării vaccinurilor necesare unei bune prevenţii.

Astăzi, din cauza exploziei informaţionale, deseori negative, metodele clasice de promovare a vaccinării nu mai sunt suficiente şi eficiente. Este nevoie de echipe interdisciplinare formate din medici, psihologi, sociologi care să identifice cauzele atitudinii negative a populaţiei faţă de vaccinare şi să ofere soluţii.

Conform unei situaţii prezentată de Ministerul Sănătăţii, în 2016, cele mai multe cazuri de rujeola, 2.536, au fost la copii cu vârste între 1 și 4 ani, 1.230 la copii cu vârsta sub un an, 1.106 la copii cu vârste între 5 și 9 ani, iar 457 de cazuri au fost la copii cu vârste între 10 și 14 ani. De asemenea, 314 pacienţi au între 15 și 19 ani, 203 au vârste între 20 și 24 ani, 199 de cazuri de rujeola s-au înregistrat la tineri cu vârste între 25 și 29 ani, 136 de cazuri la grupa de vârstă 30 – 34 ani, 148 la persoane cu vârste între 35 și 39 de ani, iar 105 la persoane de peste 40 de ani.

Se arată foarte clar că și România a fost victima acestor mari dezinformări legate de vaccinare.

Medic rezident chirurgie generală,

Ionel Marius MANG