Patologia arterială – Arteriopatia cronică obliterantă

Arteriopatia cronică obliterantă este o patologie a arterelor, care în stadii avansate este invaliditantă. Ca și definiție se poate spune că este o boală care afectează în procentul cel mai mare membrele inferioare, fiind urmarea depunerilor de colesterol pe vasele de sânge.

Arteriopatia este consecința îngustării vasului de sânge arterial ca urmare a formării trombozei arteriale (“coagularea” sângelui în artere) sau a formării ateroamelor (depuneri de cholesterol calcificat pe pereții arterelor).

În cazul obstrucției arteriale (artera este astupată complet) se numește ischemie acută de membre inferioare, fiind o urgență majoră (neprezentarea la medic în primele 6 ore de la debut poate avea ca și consecință amputația membrului respectiv).

În cazul evoluției în timp aceasta se numește arteriopatie cronică obliterantă, fiind o patologie gravă cu implicații pe plan socio-profesional și personal.

Factorii favorizanți în acestă boală sunt fumatul, consumul exagerat de grăsimi, starea de obezitate, sedentarismul, agregarea familială, unele malformații arteriale, boli autoimmune, etc.

Semnele clinice ale arteriopatiei înclud cele “5 p-uri” (absența pulsului, pain-durere, paresteziile, absența pilozității capilare, tegumete palide) și efectuare indicelui gleznă-braț (se măsoară tensiunea arterială sistolică la nivelul gambei și la nivelul brațului efectuându-se raportul acestora, valoarea dată cuantificând gradul de stenoză (îngustare) al arterei.

Pentru cuantificarea severității bolii cât și a diagnosticului de efectuează arteriografie periferică de membre inferioare (care constă în introducerea unui cateter, de obicei, prin artera femurală până la nivelul originii aortei abdominale), acestă investigație arată nivelul de curgere a sângelui prin artere, forma vaselor de sânge, zonele de stenoză și eventuale anevrisme (dilatări ale arterelor).

Alte evaluări constau prin efectuare computer tomografiei sau rezonanței magnetice nucleare cu substanță de contrast, care oferă o imagine tridimensională comparative cu arteriografia periferică care este in timp real bidimensională.

Stadializarea arteriopatiei cronice obliterante este realizată cu ajutorul clasificării Leriche-Fontaine, cuprinzând 4 stadii:

• Stadiul 1 – apare claudicație intermitentă de membre inferioare la eforturi fizice intense, nu este considerate neapărat ca fiind pathologic, poate apare și la persoanele sănătoase;
• Stadiul 2 – claudicație intermitentă;

1.  Stadiul 2a – claudicație intermitentă la mai mult de 200 de metri de plimbare;
2. Stadiul 2b – claudicație intermitentă la mai puțin de 200 de metri;

• Stadiul 3 – durere în momentul repausului, se mai numește și ischemie critică;
• Stadiul 4 – durere de repaus cu prezența de leziuni trofice ( ulcerații sau gangrenă).

În funcție de stadiul bolii conduit terapeutică poate fi de la tratament medicamentos până la tratament radical.

În stadiul 1 se recomandă evitarea sedentarismului, renunțarea la fumat, alimentație dietetică, plimbări zilnice etc.

Stadiul 2a, acest stadiu se pretează la tratament medicamentos cu efect vasodilatator, vasotrofic, antiagregant și posibilitatea intervențiilor chirurgicale endovasculare (dilatări, stentări, etc.).

În stadiul 2b și stadiul 3 se pot efectua protezări endovasculare sau chirurgia clasică prin efectuarea unui bypass (adică ocolirea obstacolului de la nivel arterial).

Stadiul 4 este în afara posibilităților de revascularizare chirurgicală, tratamentul fiind conservator sau radical prin realizarea de amputații la diverse nivele.

Dr. Marius Cotuţiu