”Salutări de pe Vârful Rysy, 2499m, granița dintre Polonia și Slovacia! O clipă de eternitate pentru voi!” a fost SMS-ul trimis la mijloc de vară 2017 celor mai dragi dintre cei dragi.
Au urmat de atunci zeci de alte călătorii și excursii în munți, dar gândul parcă a rămas tot acolo. La văile glaciare de dimensiuni impresionante, la verticalele grandioase și cursurile ce împrejmuiesc zarea. La coloritul lacurilor glaciare.
Cabanele gestionate fără reproș la peste 2000m, potecile amenajate spre a permite accesul cât mai multor turiști spre etajul alpin și regulile de vizitare ale parcului respectate până la cel mai mic detaliu de miile de turiști care urcă zilnic spre creste m-au făcut să-mi amintesc de Tatra la fiecare incursiune în Carpații Românești.
Cum e acolo? Totul e foarte strict! Iar această caracteristică inedită se răsfrânge în mod pozitiv, în primul rând, asupra peisajului montan, în ordinea lucrurilor și, desigur, în fluxul turiștilor. În Tatra nu există expresia ”să te plimbi pe unde vrei”… nu faci foc, nu campezi, nu faci gălăgie. Sunt câteva reguli de vizitare întâlnite în cuprinsul oricărui parc național, dar care aici sunt respectate ad litteram.
Findcă descrieri despre Munții Tatra veți găsi peste tot pe internet, am să punctez câteva aspecte mai puțin cunoscute despre acești munți.
1. Pădurea.
Este și nu este. Din păcate, în noiembrie 2004 a avut loc un hazard natural, o furtună cu vânt foarte puternic, în urma căreia au fost afectate hectare întregi de arbori de la baza versanților sudici ai Tatrei Înalte. În 2007 a fost o altă vijelie, iar peisajul doborâturilor este cel regăsit și astăzi. Puțini știu însă că, habitatele nou formate au rămas intacte, iar o dată cu apariția a peste 3 mil. m3 de lemn căzut, au luat naștere noi microorganisme, descompunători și specii nocive pentru arborii sănătosi. Astfel, câteva specii invazive de insecte au atacat puținele trunchiuri rămase în picioare, oferindu-le aspectul golaș de astăzi. Orice traseu montan din sudul Tatrei Mari traversează versanții plini de doborâturi. Fiind cunoscut la nivel mondial pentru modelul de succes în ceea ce privește conservarea naturii, în Parcul Național Tatra vei găsi, astfel, zone naturale diversificate. De la peisajul dezolant al arborilor cazuți, la văi glaciare și pajiști alpine de o frumusețe aparte.
2. Potecile.
După cum spuneam mai sus, în Tatra nu faci ce vrei tu, nu te plimbi pe unde vrei. Din ’48 Parc Național, din ’93 Patrimoniu UNESCO. De aici rezultă măsuri speciale de conservare a biodiversității și habitatelor regăsite în cuprinsul acestor munți. Vei găsi aici poteci de-a dreptul pavate. Cu lespezi, cu pietre, cu tot ce ți-ai putea imagina pentru a avea o potecă bine delimitată și pentru a favoriza accesul spre zone montane înalte doar pe poteci și nu pe alte rute secundare improvizate. Fară a degrada terenul din imediata apropiere a traseelor marcate și fără a forma zeci și zeci de alte poteci paralele cu cea principală! În zonele unde declivitatea este mai mare sau poteca traversează trene de grohotiș, găsești adesea amplasați bușteni care delimitează ferm tronsonul de mers; urcarea, coborârea, fiecare pe sensul ei. Ba mai mult, vechile poteci, deteriorate deja, sunt barate prin intermediul unor trunchiuri de brazi, pentru a stopa accesul turiștilor.
3. Marcajele montane, crucile de pe traseu și stickerele cluburilor de munte.
Evident, la asa poteci aproape că nu îți trebuie marcaj. Mai apar și câteva semne, pe stancă, de mici dimensiuni, discrete, dar pozitionate foarte bine. Iar pe copaci… pe copaci au autocolante de jur împrejurul trunchiurilor subțiri. Nimic chicios, nimic mâzgălit.
Cruci pe traseu? Troite și tot felul de elemente funerare pentru cei stinsi pe munte? Lipsesc cu desăvârșire! Lipsesc fiindcă e interzisă amplasarea plăcuțelor de tot felul, care, până la urmă, nici nu se încadrează în peisaj și, mai mult de atât, lasă adesea dâre pe stâncă prin spălarea metalelor în urma precipitațiilor. Pentru a-i comemora însă pe cei morți în Tatra, dar și în alți munți, există un loc numit Cimitirul Simbolic, la 10 minute de lacul Popradske Pleso. Acolo găsești tot felul de plăci comemorative, cruci de lemn pictate și alte elemente care amintesc de cei ce-au iubit muntele. Stickerele cluburilor montane lipsesc în totalitate de pe indicatoare.
Oare de ce? Da, există bun simț în Carpați, grupa Carpaților de Vest! Amintirile înseamnă o poză sau un gând regăsit peste ani, dar nici pe departe stickere sau alte însemne în munte.
4. Ploaia
În stransă legatură cu localizarea și morfologia Tatrei sunt și precipitatiile. În medie, anual plouă aici între 215 și 230 zile. Predomină norii de convecție, formați după orele amiezii, în urma evapo-transpirației din pădurile și lacurile de munte. Cantitatea de precipitații care poate cădea într-o ora este impresionantă și duce la formarea cascadelor terporare pe versanții abrupți! Cascade care, spre aval, crează adevărați torenți ce angrenează grohotișuri și străbat potecile. Dacă în primele incursiuni în munții slovacilor aproape că nu observam pe versanți urmele cascadelor temporare. Le-am observat însă în timp ce se formau sub privirile noastre, în timpul unei ”ploi de vară”, fenomen binecunoscut în Tatra. În drumețiile ce au urmat deja intuiam hornurile și fisurile pe unde apa își croiește drum și formează cascade pe timp de ploaie. Suprafața de colectare a apelor, bazinul de recepție, de dimensiuni mari, facilitează formarea unor cascade de toată frumusețea. În timpul ploilor acestea capătă dimensiuni grandioase, depășind cu mult debitul vechilor cascade firave, a căror alimentare provine din apele lacurilor glaciare sau izvoarele alpine.
Așa că, atunci când ajungeți în Tatra, vânați cu privirea locurile susceptibile formării cascadelor și veți fi impresionați admirând verticalele de stâncă!
5. Cabanele
Aproape orice traseu ai alege în Tatra, vei trece pe lângă o cabană de munte. Prima treaptă de cabane e între 1200-1600m, pe “magistrală”, poteca marcată de jur împrejurul muntelui, care urmărește de la est la vest curba de nivel pe la baza pereților stâncoși. Al doilea șir de cabane se regăsește undeva între 1800 – 2250m, în sectorul superior al văilor glaciare, respectiv căldările presărate cu lacuri alpine. Am să punctez aspectul cabanelor de acolo, curățenia, fluxul de turiști și servirea simplă, rapidă, impecabilă. Șerpașii sunt cei care duc alimentele la cabane, având în spate un cadru de lemn pe care sunt clădite alimentele impachetate, buteliile, lăzile de bere. Toate sunt cărate în spinare! Ba mai mult, în cazul în care există voluntari care doresc să ajute la transportul alimentelor spre cabanele alpine, aceștia o pot face în schimbul unui ceai pe care îl vor primi din partea gazdelor. Voluntarii găsesc dimineața devreme alimentele pregătite (fără a exista măcar dubiul că le poate fura cineva peste noapte), iar pe timpul zilei acestea sunt transportate în spinare. Nu există cai sau măgari. Există doar serpașii care trec pe lângă turiști cu capul plecat și mâinile încrucișate pentru a-și menține echilibrul. Trec și adună privirile admirative ale turiștilor.
În câteva cuvinte, prin prisma experienței montane și a expertizei de ghid și de geograf, cam așa arată Tatra turistică.
Tatra e, în primul rând, un masiv montan accesibil oricărei vârste, iar Slovacia, în sine, e o țară cu îți oferă o paletă bogată de activități pentru petrecerea timpului liber, motiv pentru care în 2018 vom organiza, din nou, excursii de grup în Tatra.
Pentru grupul de adulți vă propunem o vacanță care abordează conceptul de concediu activ.
Vezi mai multe aici: https://www.adeonatrips.ro/programe/vacanta-tatra-grup-adulti/
Când? 6-12 august 2018
Elevii, profesorii și părinții vor putea participa timp de o săptămână la programul ”vacanța noastră împreună”, concept prezentat sub forma unei tabere de vară.
Toate informațiile sunt aici: https://www.adeonatrips.ro/programe/tabara-elevi-tatra-slovacia/
Avem două serii: 18-24 iulie 2018 și 20-27 august 2018
Nu îmi rămâne decât să vă invit în fascinanta lume a Munților Tatra alături de Adeona Wanderlust!
Cu dor de ducă,
Andreea Cîra
Adeona Wanderlust
Articol de Cluj